Papagali Vorbitori

Papagalii vorbitori Amazonieni, bipedul inaripat

Imensul papagal amazonian

Unii oameni nu realizează că există specii diferite de PAPAGALI VORBITORI amazonieni, precum: cei cu capul galben, cu fruntea galbenă sau albastră, cu penajul portocaliu al aripilor, cu penele verzi etc.

Toate speciile de papagali vorbitori  amazonieni trăiesc mult, ca majoritatea păsărilor mari. Un papagal sănătos poate trăi peste 50 de ani, în mare parte, acest lucru depinde de o nutriție sănătoasă! Acești papagali sunt extrem de inteligenți și le place să se joace și să fie în centrul atenției. Au nevoie de foarte multă afecțiune din partea stăpânilor. Sunt curioși, atletici și le place să nu se plictisească. În momentul în care ating maturitatea sexuală, pot deveni foarte agresivi dacă nu sunt educați cum trebuie.

În general, papagalii amazonieni sunt considerați buni vorbitori, iar unele specii (papagalii cu cap galben și cei cu fruntea albastră sau galbenă) și cele care nu trăiesc cu alte păsări tind să învețe să vorbească mai mult.
Chiar și câteva specii cunoscute pentru capacitatea de a învăța să vorbească prezintă diferențe individuale, așadar, nu-ți lua un papagal amazonian sperând că o să vorbească.

În ceea ce privește emiterea sunetelor, papagalii amazonieni pot fi foarte zgomotoși. Pot urla, dar nu atât de tare precum Cacadu sau Macaw.
Mărimea coliviei pentru un papagal vorbitor trebuie să fie cât mai mare, pentru că și păsările sunt medii spre mari. Cu cât este mai mare colivia, cu atât mai bine. Trebuie eliberați din colivie măcar o data pe zi.
Sunt păsări jucăușe și blânde și au nevoie de o mulțime de jucării. Cele mai indicate jucării sunt cele pe care le găsești în magazine specializate pentru păsări.

Papagalul amazonian verde

Papagalii vorbitori amazonieni se hrănesc cu hrană pentru papagali, dar și cu fructe proaspete, legume. Semințele însă sunt prea bogate în acizi grași și trebuie consummate doar 10% în meniul zilnic al papagalului.

Oamenii cred că toate speciile de papagali trăiesc și se hrănesc similar, dar nu este adevărat. Speciile de papagali diferă de la culoare, la mărime, la habitat și la hrană. Automat, hrana unui peruș nu poate fi recomandată unui papagal amazonian sau invers. Cu cât un exemplar este mai mare, cu atât pretențiile sunt mai mari și trebuie urmate întocmai, astfel papagalul riscă să capete boli fizice sau mentale.

Surprinzător, dar papagalii sunt ca niște copii mici și mai sensibili. Pot avea depresii când nu sunt băgați în seamă și își pot chiar ”renege” stăpânul. De asemenea, nu suportă să aibă mai mulți stăpâni; se obișnuiesc repede cu un singur mediu și cu o singură familie. El se consideră membru al familiei respective și atunci poate deprinde obiceiul vorbirii.
Când un papagal nu se simte în largul lui într-o casă, nu va reuși să învețe să imite vocile pe care le aude sau să învețe cuvinte.

Altfel spus, papagalii trebuie prețuiți și îngrijți cu multă atenție. Nu sunt simple păsări lăsate în colivie, ci adevărați tovarăși care pot conviețui extraordinar printre oameni!

Citește și despre Papagalii gri africani, unici ca specie!